Analiză privind evoluţia şi stadiul aplicării legilor proprietăţii.

Instituţia Prefectului Bucureşti 

Consideraţii de ordin general

    În contextul socio-economic actual, este important de avut în vedere, la analiza stadiului aplicării legilor proprietăţii, evoluţia tehnico-juridică a acestora, etapele consumate, cauzele care au determinat încetinirea procesului de retrocedare, precum şi semnificaţia numărului mare de sesizări formulate de cetăţenii beneficiari ai normelor speciale din domeniul proprietăţii.
    Totodată, particularitatea aplicării legilor proprietăţii constituie un subiect, atât pentru practicienii dreptului, întrucât în municipiul Bucureşti din anul 1952 categoria terenurilor evidenţiată agricol nu a fost schimbată, cât şi pentru literatura de specialitate.

1. Evoluţia tehnico-juridică

    Cel mai relevant aspect îl constituie repunerea în termen a vocaţiei succesorale a persoanelor care, înainte de 1989, nu aveau dreptul de a moşteni bunuri imobile, teren categoria agricol.
    Prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar s-a reglementat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, persoanelor îndreptăţite, în suprafaţă de 10 ha teren agricol şi 1 ha teren forestier.
    Potrivit Legii nr. 169/1997 prin care se modifică şi se completează Legea nr. 18/1991, se stabileşte că suprafaţa care se reconstituie poate fi de maxim 50 ha de familie şi de maxim 30 ha de teren cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite.
    Prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 nu se modifică suprafeţele care pot fi retrocedate nici pentru terenul agricol nici pentru cel forestier, în schimb se precizează că pot fi reconstituite terenurile care au aparţinut fostelor I.A.S.-uri.
    Din 2001, legile fondului funciar au suferit modificări şi completări succesive astfel, O.U.G. nr. 102/2001 extinde regimul reconstituirilor pentru persoanele juridice de drept public, pentru composesorate, obşti de moşneni şi răzeşeşti.
    Prin Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 102/2001 se aduc noi modificări şi completări legilor fondului funciar şi expres se prevede o nouă categorie de beneficiari, respectiv foştii grăniceri pentru pădurile grănicereşti, iar pentru persoanele juridice de drept public se retrocedează pădurile comunale care provin din pădurile grănicereşti.
    Tot în materia legilor proprietăţii, s-a reglementat, prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, restituirea acestora.

    De asemenea, s-a reglementat prin:
    - Legea nr. 9/1998, acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940;
    - Legea nr. 290/2003, acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947;
    - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002;
    - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, aprobată prin modificări şi completări prin Legea nr. 66/2004.
    Reglementările menţionate au fost modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
    Este important de precizat, pentru analiza evoluţiei legislaţiei în materie şi Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare precum şi Legea nr. 213/1998 a proprietăţii publice şi regimul juridic al acesteia.
    Sigur, toată această perioadă de 17 ani a fost marcată de legislaţie secundară prin care Guvernul, a organizat aplicarea legilor amintite.
    Comentariu
    Din punctul de vedere al reglementării în domeniul retrocedării proprietăţii, rezultă cu certitudine că au fost avute în vedere natura, regimul, subiecţii şi modalităţile juridice de reconstituire, restituire sau constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, însă aplicarea şi interpretarea neunitară, modificările şi completările succesive, în decursul a 17 ani, au permis atât schimbări imprevizibile ale jurisprudenţei în materie, dar şi pierderea efectului de echilibrare socio-economică a societăţii româneşti.

 

2. Etapele consumate

    Etapa I, care poate fi percepută şi identificată în procesul de retrocedare în materia fondului funciar s-a consumat în perioada 1991-1997. Aşa cum am menţionat, potrivit Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, cetăţenii puteau solicita reconstituirea terenurilor agricole până la 10 ha şi a terenurilor forestiere până la 1 ha.
    Limita de 10 ha impusă de Legea nr. 18/1991 şi faptul că reconstituirile se făceau pornind de la situaţia terenurilor deţinute de CAP-uri la 1 ianuarie 1990, a defavorizat cetăţenii care au deţinut proprietăţi în suprafaţă mai mare de 10 ha, permiţând să se facă reconstituiri sau constituiri pe amplasamentele iniţiale ale acestora.
    De asemenea, pentru această etapă, este important de precizat că nu a existat noţiunea de despăgubiri întrucât, dacă nu se putea realiza reconstituirea pe fostul amplasament, exista obligaţia prin lege să-i fie atribuit teren, prin echivalent, în unităţile administrativ-teritoriale unde era excedent.
    Caracteristica acestei etape a reprezentat-o dificultatea de organizare şi funcţionare a Comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor şi a Comisiilor judeţene.
    Astfel iniţial, mecanismul era următorul: se recunoştea dreptul de proprietate probat de o adeverinţă de proprietar care ţinea loc de titlu, se emitea titlul şi, ulterior, se îndeplineau formalităţile tehnice, de identificare, stabilire a amplasamentului şi punerea efectivă în posesie. Din această cauză au rezultat foarte multe neconcordanţe între circuitul scriptic şi realitatea din teren ce a condus la numeroase conflicte care au fost deduse judecăţii.
    Etapa a II-a, cuprinsă în perioada 1997 - 2000, a reprezentat atât o recunoaştere a erorilor Legii nr. 18/1991 prin limitarea suprafeţelor de teren care pot fi retrocedate dar şi prin instituirea unui cadru procedural specific pentru corectarea disfuncţiilor şi deficienţelor înregistrate în aplicarea acesteia, care s-au reglementat prin Legea nr. 169/1999.
    Etapa a III - a vizează perioada 2000-2005 când, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000 s-au creat situaţii noi, atât la nivelul reglementării, cât şi al aplicării. Apare modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru care punerea efectivă în posesie nu se poate realiza întrucât, amplasamentul iniţial nu este liber şi nu există excedent de teren pe raza unităţii administrativ-teritoriale sau la dispoziţia Comisiei judeţene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
    Tot la această etapă, trebuie subliniat că s-au adus modificări şi completări substanţiale ale legilor fondului funciar prin OUG nr. 102/2001 aprobată prin Legea nr. 400/2002. Insă trebuie avut în vedere că în domeniul proprietăţii apar legi speciale cum ar fi O.U.G. nr. 83/1999 aprobată prin Legea nr. 66/2004, O.U.G. nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002, Legea nr. 10/2001 şi, nu în ultimul rând, produc efecte în sensul aplicării Legea nr. 213/1998 şi Legea nr. 7/1996.
    Etapa a IV-a actuală, al cărui moment de referinţă îl constituie efectele Legii nr. 247/2005 se caracterizează prin recunoaşterea la nivel legislativ a principiului restitutio-in-integrum.

3. Cauzele care au determinat încetinirea procesului de retrocedare

-    La nivelul primei etape enunţate, principala cauză a constituit-o organizarea şi funcţionarea comisiilor locale şi judeţene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Contextul social-istoric din anul 1991 se reflectă direct în componenţa acestor comisii, de asemenea, crearea autorităţilor administraţiei publice locale descentralizate coincide ca moment cu declanşarea procesului de reconstituire, fapt pentru care, organizarea activităţilor instituţionale a avut întâietate.
    - Lipsa unei jurisprudenţe în materia drepturilor reale a condus la soluţii pronunţate de autorităţile puterii judecătoreşti cu depăşirea competenţelor.
    - Slaba pregătire profesională a membrilor colectivelor permanente ale comisiilor locale şi judeţene.
    - Raportarea la o evidenţă a situaţiei terenurilor deţinute de CAP-uri la 1 ianuarie 1990 fără să se aibă în vedere că procesul colectivizării a avut loc înainte de Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului R.P.R., când s-au reorganizat şi desfiinţat comune, oraşe, judeţe.

-    Aceeaşi cauzalitate a caracterizat şi etapa a II – a încetinirii aplicării legilor proprietăţii, cu amendamentul că, acum prin procedura necontencioasă şi contencioasă instituită de Legea nr.169/1997 s-au transferat litigiile care existau între cetăţenii beneficiari şi autorităţile administraţiei publice locale responsabile cu aplicarea, la nivelul autorităţii puterii judecătoreşti într-o formă simplificată.

-    Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, debutează Etapa a III–a aplicării legilor fondului funciar când apare şi noţiunea de despăgubire pentru situaţiile în care cetăţenilor îndreptăţiţi să li se reconstituie dreptul de proprietate în natură le este oferită compensarea bunului în bani.
    - Cauzele principale ale încetinirii procesului de aplicare ale legilor fondului funciar sunt rezultatul direct al aplicării legii în timp, desele modificări ale sediului materiei în raport cu evoluţia celorlalte domenii ale vieţii sociale au condus la stabilirea unor raporturi juridice concrete care, au rămas fără obiect din cauza intervenţiilor legislative. Conflictele de legi în timp au fost create atât de puterea judecătorească care a creat o jurisprudenţă judecând după norme care la data dedusă judecăţii erau desuete, cât şi de aplicarea şi interpretarea neunitară a prevederilor legale de către Comisiile judeţene.
- Lipsa de eficienţă la nivelul comisiilor judeţene, se datorează în principal tergiversării de către comisiile locale a înaintării propunerilor de validare şi nu în ultimul rând de uşurinţa încadrării la anexele pentru despăgubiri a persoanelor îndreptăţite la reconstituire.
- Existenţa unor mari suprafeţe de teren agricol şi forestier aflate în proprietatea publică sau privată a statului date în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului sau la Institutele şi Staţiunile de Cercetare Dezvoltare, care de cele mai multe ori nu pot argumenta păstrarea administrării sau valorificarea acestor terenuri prin raportare la veniturile aduse la bugetul de stat, consecinţa directă fiind un efort financiar exorbitant la nivelul bugetului consolidat al statului pentru acordarea despăgubirilor persoanelor îndreptăţite să li se reconstituie dreptul de proprietate privată.
- O altă cauză care a dus la încetinirea procesului de reconstituire în materia legilor fondului funciar a constituit-o suplimentarea responsabilităţilor aceloraşi autorităţi ale administraţiei publice locale, respectiv primarii, comisiile locale, prefecţii, Comisiile judeţene cu aplicarea prevederilor din: Legea nr.9/1998, acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940; Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; Legea nr. 290/2003, acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, aprobată prin modificări şi completări prin Legea nr. 66/2004.
      De asemenea, trebuie avut în vedere că din anul 2001 emiterea titlurilor de proprietate a fost condiţionată de existenţa documentaţiei cadastrale cu respectarea prevederilor Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, cu modificările ulterioare, care poate fi o cauză a încetinirii procesului de reconstituire, dar în acelaşi timp a eliminat suprapunerile şi a impus delimitarea riguroasă a proprietăţilor.

-    În etapa actuală de aplicare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, din experienţa practică profesională putem identifica următoarele cauze care conduc la încetinirea procesului de restituire a proprietăţilor:

•  Nu se cunosc şi nu se aplică prevederile legale cu privire la aplicarea legilor fondului funciar de către o parte a membrilor Comisiilor locale şi judeţene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

•  Se tergiversează punerea în aplicare a unor sentinţe judecătoreşti.

•  Se manifestă lipsă de exigenţă din partea unor preşedinţi ai Comisiilor judeţene de fond funciar, în aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 cu privire la reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi unele măsuri adiacente, în coordonarea şi controlul activităţii comisiilor locale de fond funciar.

•  La comisiile locale, în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, sunt deficienţe:
  

  • de ordin tehnic, datorate: modului de stabilire a amplasamentelor, de efectuare a măsurătorilor şi delimitare a amplasamentelor, neridicarea titlurilor de proprietate de către persoanele solicitante;

  • de ordin juridic: existenţa multor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

•  Există confuzii în interpretarea legislaţiei de retrocedare a proprietăţii, în rândul membrilor comisiilor judeţene şi locale, cu privire la procedura de acordare a despăgubirilor datorată în principal împrumutării procedurii prevăzută de legile fondului funciar la cea prevăzută de Legea nr.10/2001.

 

La nivelul municipiului Bucureşti
4. În ceea ce priveşte municipiul Bucureşti este important de prezentat particularitatea şi semnificaţia aplicării legilor din domeniul proprietăţii, astfel:
     De la intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, conform datelor transmise de Subcomisiile Locale ale sectoarelor 1-6, la nivelul municipiului Bucureşti au fost depuse un număr de 2076 cereri privind retrocedarea unor terenuri agricole şi forestiere, dar şi un număr de 2013 cereri prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri intravilane expropriate, cerereri formulate potrivit art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
 
-    O primă cauză a ritmului lent de soluţionare a cererilor formulate de cetăţeni conform prevederilor Legii nr.247/2005 a constituit-o interpretarea extinctivă a acestui act normativ, neînţelegându-se că de fapt se modifică şi se completează Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv  în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, Legea nr. 18/1991 a fondului funciar şi Legea nr.169/1997 precum şi Legea nr.1/2000.
Acest aspect a generat conflicte de competenţă între subcomisiile locale ale sectoarelor 1- 6 constituite conform legilor fondului funciar şi Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 constituită la nivelul Primăriei municipiului Bucureşti în sensul că, din punct de vedere tehnic, nu există o evidenţă centralizată a bunurilor care urmează a fi reconstituite sau retrocedate, iar din punct de vedere al procedurii administrative de urmat s-au născut confuzii cu privire la incidenţa prevederilor legale.
În consecinţă suprapunerile au rezultat din faptul că atât Subcomisiile locale ale sectoarelor 1-6 pot face propuneri pe art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, ce se pot materializa în emiterea unor titluri de proprietate prin ordin al prefectului, cât şi Primăria Municipiului Bucureşti poate recunoaşte şi reconstitui dreptul de proprietate notificatoriilor în baza Legii nr.10/2001 prin dispoziţie a Primarului General, dar şi din faptul că sunt autorităţi distincte care aplică legile de reconstituire a dreptului de proprietate, ele fiind învestite expres de către solicitanţi prin cerereri respectiv notificări.
    Conflictul de competenţă este atât material, cât şi teritorial întrucât cele două  autorităţi pot rezolva solicitarea aplicând proceduri diferite. Suntem evident în situaţia unui conflict de legi în timp şi spaţiu, neidentificat şi soluţionat până în prezent.
    De asemenea, suprapunerea ar putea rezulta şi din faptul că atât Primarul General, cât şi Prefectul ar putea reconstitui dreptul de proprietate pe alt amplasament, însă nu pentru acelaşi solicitant ci pentru solicitanţi diferiţi, ceea ce ar duce la combaterea acestor titluri la nivelul instanţelor judecătoreşti.
În cazul în care nu se mai pot retroceda terenuri în compensare, ar trebui calculate despăgubirile, iar cele două legi speciale, respectiv Legile fondului funciar şi Legea nr.10/2001, au proceduri separate de calculare a acestora şi atunci ce procedură va urma solicitantul şi cine va fi autoritatea competentă să le rezolve cererea este o altă situaţie prezentă neremediată.
În vederea diminuării riscului de suprapunere din punct de vedere cadastral a unui titlul de proprietate cu o dispoziţie emisă în baza Legii nr.10/2001, Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legilor fondului funciar de pe lângă Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, prin art.53 din Hotărârea nr.917/2006 a hotărât, cu unanimitate de voturi, ca Subcomisiile locale de fond funciar ale sectoarelor municipiului Bucureşti, să depună, obligatoriu, la propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor următoarele acte:
-    adresă privind situaţia investiţiilor aprobate, potrivit legii, emisă de Direcţia de Investiţii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti;
-    adresă privind situaţia urbanistică actuală a terenului, emisă de Direcţia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti;
-    adresă emisă de Direcţia Juridică, Contencios şi Legislaţie din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, din care să rezulte dacă terenul este notificat în baza Legii nr. 10/2001 şi dacă au fost sau sunt litigii pe rol;
-    adresă emisă de Direcţia Evidenţa Imobiliară şi Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti privind situaţia juridică a terenului.
Aceste acte sunt eliberate de către direcţiile de specialitate ale Primăriei Municipiului Bucureşti şi ajută la stabilirea situaţiei juridice a imobilului solicitat cât şi a celui ce urmează a fi retrocedat în cazul în care vechiul amplasament se dovedeşte a fi ocupat, dar şi limitează posibilitatea reconstituirii aceluiaşi drept de proprietate de către două instituţii diferite pe numele aceluiaşi solicitant sau pe numele unor solicitanţi diferiţi.

-    Inexistenţa unui cadastru general la nivelul municipiului Bucureşti  naşte, de asemenea, suprapuneri între evidenţa proprietăţilor aşa cum prevede  Legea nr.10/2001 şi Legile fondului funciar.
Trebuie amintit faptul că foarte multe titluri de proprietate pe raza municipiului Bucureşti au fost emise de către comunele limitrofe, iar acestea nu vor să prezinte planurile parcelare.
Acest lucru se datorează pe de o parte faptului că la nivelul capitalei nu există o situaţie clară a imobilelor asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate, fie pe cale administrativă, prin aplicarea legilor de reconstituire a dreptului de proprietate, fie pe cale judecătorească, că nu există o bază de date generală la care să se apeleze în vederea stabilirii situaţiei juridice a imobilelor solicitate, că nu se cunoaşte domeniul public şi privat al municipalităţii, întrucât nu este atestat de Guvern şi nu există o hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti adoptată cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie, care să stabilească acest lucru.
    De asemenea, s-a constatat că delimitarea sectoarelor nu mai corespunde situaţiei actuale, ceea ce face ca foarte multe titluri de proprietate emise de comunele limitrofe să fie pentru terenuri care se găsesc pe raza teritorială a capitalei creând o mare confuzie atât pentru autorităţile administraţiei publice, cât şi pentru cetăţean.  
    În vederea clarificării acestei situaţii am solicitat autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiului Bucureşti să colaboreze prin specialiştii de cadastru pe care îi au pentru a găsi o soluţie tehnică de grăniţuire a sectoarelor municipalităţii, soluţie pe care să o promovăm conform prevederilor legale aplicabile în materie.
Mai mult chiar, am solicitat Consiliului General al Municipiului Bucureşti să analizeze Hotărârea nr.186/08.05.2008 prin care se însuşeşte inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniului public al municipiului Bucureşti,  în vederea punerii acesteia în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr.548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, iar Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti am dispus să transmită către Direcţia Evidenţa Imobiliară şi Cadastru a Primăriei Municipiului Bucureşti toate planurile parcelare de care dispun, în vederea reactualizării planurilor în diverse zone ale municipiului şi pentru a nu include zonele proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice în patrimoniul Municipiului Bucureşti
Stabilirea regimului juridic a acestor terenuri este anevoioasă, deoarece la nivelul municipiului Bucureşti o mare parte din acestea au fost la nivelul anilor 1945 terenuri agricole, însă acestea au fost scoase din circuitul agricol şi au fost date în administrarea fostelor Sfaturi Populare în vederea construirii de locuinţe sau alte investiţii ale statului. Aşa cum aminteam în preambul, doar terenurile de sub construcţii şi-au modificat regimul, restul terenurilor din Bucureşti nefiind schimbat din 1952.
Lipsa acută de personal de specialitate atât la nivelul comisiei municipale şi a subcomisiilor existente la nivelul municipiului Bucureşti, lipsa planurilor de parcelare la nivelul subcomisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar, lipsa planurilor cadastrale vechi ale imobilelor revendicate sunt câteva din problemele curente care îngreunează aplicarea legilor de reconstituire a dreptului de proprietate la nivelul municipiului Bucureşti.

-    Instituţiile şi autorităţile publice care au în administrare teren al statului aflate pe raza teritorială a municipiului Bucureşti.
    S-a solicitat subcomisiilor locale să întocmească o listă a instituţiilor şi autorităţilor publice care administrează teren proprietate a statului pentru ca prin intermediul Comisiei municipiului Bucureşti  de fond funciar să li se ceară aceastora să pună la dispoziţie terenurile pe care nu le folosesc pentru a se putea aplica prevederile Legii nr.247/2005.
    De asemenea, obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform prevederilor legilor fondului funciar pot face şi terenurile administrate de ADS, adică acele terenuri care se regăsesc la staţiunile de cercetare,  aflate în domeniul public al statului, dar şi terenuri din domeniul privat care sunt ocupate parţial de active.
    În legătură cu aceste terenuri Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar de pe lângă Instituţia Prefectului Bucureşti a stabilit o precedură în vederea  retrocedării acestora.
Având în vedere, importanţa procesului de reconstituire a dreptului de proprietate şi faptul că Agenţia Domeniului Statului nu a comunicat o situaţie clară a terenurilor pe care le au în administrare, pentru deblocarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, Comisia Municipiului Bucureşti pentru  aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti a validat în baza atribuţiilor sale stabilite de legile fondului funciar o serie de propuneri înaintate de către subcomisiile locale.    
La această soluţie s-a ajuns şi cu acceptarea reprezentantului Agenţiei Domeniului Statului, care în conformitate cu prevederile art. 4 alin.1 lit.f din Hotărârea Guvernului nr.890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, face parte din Comisia Municipiului Bucureşti pentru  aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi care, deşi a avut posibilitatea să se opună la validarea acestei propuneri, totuşi a votat pentru validarea ei.
Soluţia Comisiei Municipiului Bucureşti pentru  aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti este întărită şi de faptul că A.D.S.  trebuie să inventarieze terenurile cu destinaţie agricolă şi să le predea subcomisiilor locale pe bază de protocol, fapt care până în prezent nu s-a concretizat.

-   Altă cauză a întârzierilor procesului de aplicare a legilor proprietăţii la nivelul municipiului Bucureşti s-a referit la faptul că, termenele stabilite de Legea nr.247/2005 sunt foarte mici, întrucât Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 de pe lîngă Primăria Municipiului Bucureşti nu va reuşi să transmită în termen de 60 de zile toate notificările prin care se solicită teren agricol către subcomisiile locale fiind foarte greu să stabilescă regimul juridic aplicabil acestor terenuri în mod individual.